Ruxandra și Mihai, au cumpărat o autorulotă, și-au luat concediu fără salariu și au plecat 3 luni prin Europa. În continuare puteți citi povestea lor.
„Ideile mărețe se nasc de multe ori din joacă sau din prea mult entuziasm. Ideea noastră de a pleca o perioada mai lungă cu autorulota a pornit în vara anului 2017, în altă autorulota, cu casetă de la toaletă defectă, cu cele mai puține dotări și acarete pe care le avea un camper din tot campingul, în Croația, Jelsa, Hvar. Atunci printre niște paste și un vin am pus un pariu pe care niciunul dintre noi la momentul respectiv nu credeam că o să îl transformăm în realitate. Știți voi pariurile acelea între soți, care sunt mai în joacă mai în serios, dar aproape tot timpul nu se concretizează. Noi suntem Ruxandra și Mihai și am avut tupeul să cerem concediu fără salar că să călătorim cu autorulota timp de 3 luni.
Am decis cu o strângere de mâna că anul care urmă vom pleca pe o perioada mai lungă cu camperul, chiar dacă asta implică demisia de la joburile noastre. Amândoi lucrăm în niște funcții de care depind mai mulți oameni și era oarecum imposibil să plecăm altfel decât cu demisia scrisă, dar era riscul care alimenta mai tare dorința de a evada.
În acel moment camperul cu care eram plecați nu era al nostru, era într-o stare care nu permitea o călătorie mai lungă și astfel a început o lungă căutare, la început timidă, doar informativă, a ceea ce urmă să ne fie casă pentru câteva luni bune. Am avut din start anumite dotări pe care știam că le dorim.
Din momentul în care am început căutarea am devorat tot ce înseamnă platforme de vânzări auto, pagini de profil, youtube sau conturi de Instagram care erau legate de plecare. În final am ajuns la concluzia că Olanda sau Belgia sunt cele mai avantajoase locuri de unde putem cumpără autorulota și din punct de vedere a prețului cât și a dotărilor/ starea în care se află autorulotele, iar după multe căutări am găsit-o. În acel moment eram în luna Ianuarie, iar noi eram destul de impacientați să găsim ceva cât mai curând pentru a începe pregătirile necesare.
Când am văzut pozele mi se părea prea frumoasă și prea cum vrei noi că să fie totul în regulă cu ea. Bifasem tot ce era pe wish-list: panouri solare, nu prea lungă, fără alcova, dus separat de toaletă, podea dublă, aspect interior/exterior îngrijit, fără infiltrații etc, exceptând prețul care era cu câteva mii peste bugetul nostru. Am decis totuși că merită să încercăm o negociere și i-am propus vânzătorului bugetul nostru. După o lungă corespondență în franceză/engleză, am cumpărat biletele de avion către Belgia și am mers să o vedem, fără a avea siguranță că o vom obține la prețul în care noi ne încadram. Spre surprinderea noastră camperul arată mult mai bine în realitate și tranzacția s-a finalizat în favoarea noastră, adică am reușit să îl achiziționăm la prețul pe care ni-l propusesem.
După ce am ajuns acasă cu el acasă am realizat că într-adevăr că visul nostru prinde contur și că vom putea placă în excursia această. Vom trece rapid peste lunile următoare în care ne-am documentat în legătură cu tot ce ține de depozitare eficientă, rezervoare de apă, curent, am început să ne planificăm în mare un traseu și cel mai important să anunțăm la locurile de muncă despre plecare. Am anunțat aproximativ prin luna Martie despre dorința de a pleca și primul gând a fost evident că vom fi nevoiți să ne dăm demisia pentru că nimeni nu ne poate aprobă o asemenea extravaganță, concediu de 3 luni. Din nou universul a fost alături de noi și am primit un răspuns afirmativ și siguranță că avem unde să ne întoarcem după vacanță prelungită.
The big day: Plecarea a fost în dată de 5 Iunie și până în acea zi mulți dintre cei care știau despre plecare, au avut dubii că se va întâmplă cu adevărat. Ciudat e că noi am fost absolut convinși că vom pleca și nici măcar o secundă nu ne-am gândit că vom avea piedici sau din oarecare motive va trebui să abandonăm idea.
Ne-am luat rămas bun de la părinți, căței, pisici și prietenii apropiați și am plecat. Ne amintim și acum de primul feeling pe care l-am avut când am ieșit din curte, ne uităm unul la altul și ne dădeam seama că într-adevăr se întâmplă!!!
Prima oprire a fost una de tranziție în Veszprem, într-o parcare liniștită aproape de centrul orașului. Menționăm că fiecare parcare în care am dormit a fost selectată cu ajutorul aplicației Park4night și cu mici excepții am ales să petrecem nopțile Offcamping sau în zonele Area Camper.
Destinația mult așteptată era Portugalia, dar până acolo mai aveam multe de văzut și experimentat. Prima oprire în care am stat mai multe zile a fost la Cortina d’Ampezzo, de care bineînețeles am fost impresionați. Am petrecut două nopți, gratuit alături de alte 2 campere. Am urmat traseul până la Lago di Sorapis și am făcut primul dus fierbinte în camper. Ni se părea ireal faptul că deja am început călătoria și mai aveam 3 luni la dispoziție. Atunci au început și postările pe social media și #dayX care urmă să fie principalul titlu al postărilor noastre.
După câteva zile petrecute la niște prieteni în zona Rovigo-Lendinara, ne-am îndreptat către La Spezia și parcul național Cinque Terre. Aici am petrecut o noapte și am vizitat Manarola și Riomaggiore. Am fi stat mai mult dar e aproape imposibil de vizitat cu camperul și nu există multe posibilități de campare. În drum spre Portofino am descoperit prima destinate de genul ‘’aici m-aș mută’’. Santa Margherita Ligure. Un oraș boem, cu o arhitectură superbă și mai puțin promovat de cât orășelele de la Cinque Terre. Era prima locație din trip-ul nostru pe care am recomandă-o cuiva pentru vacanță.
Fiind flexibili în alegerea următoarei destinațîi, am descoperit pe Coasta de Azur al doilea loc ‘’aici m-aș mută’’ unde într-adevăr ne-am mutat pentru 5 zile. Este vorba de Menton, un oraș romantic, cu clădiri colorate și vegetație superbă, la doar 5 km de Monaco. După cum spuneam am petrecut aici 5 zile într-o parcare gratuită, alături de alte 4 campere care se aflau acolo de câteva luni, proprietarii având joburi sezoniere în oraș sau împrejurimi. Dorim neapărat să menționăm faptul că deși eram la 1 km de plajă și centrul orașului, ne-am simțit perfect în siguranță și nu am fost atenționați de poliție, din contra zona a fost tot timpul monitorizată de către aceștia fără a ne întreba de ce suntem acolo.
În continuare am pornit spre Provence, iar pe parcurs am vizitat celebrul sat Eze, pe care îl recomandăm să fie vizitat în perioade mai puțin aglomerate. În Provence am circulat doar pe drumuri naționale, ceea ce a fost un plus pentru că am văzut toate lanurile de lavandă din Valensole și am descoperit lacul Saint Croix. Un lac superb de un albastru turcoaz ireal. Am făcut baie, am cunoscut și alți camperiști, am dormit într-o pădurice răcoroasă. Habar nu aveam ce ne așteaptă: valul de căldură africană care a venit că o îmbrățișare fierbinte de aprox. 47 de grade la umbră. Aceste zile toride le-am petrecut de asemenea într-un Camper Area gratuit, la umbră, cu prosoape ude pe noi, dormind separat din cauza căldurii. Ne-am luat inima în dinți pentru că nu mai puteam sta încă câteva zile că într-o conservă la cuptor (camperul nostru nu deține AC, de niciun fel) și am pornit spre Spania, destinația Andorra. Pe lângă faptul că Andorra este o destinație superbă din punct de vedere al naturii, ne-a impresionat și arhitectură. O combinație între industrial și rustic, foarte bine stăpânită și integrată printre munți.
A fost prima zi de răcoare după aproximativ 4-5 zile de saună. Când am deschis trapele camperului am zis că a dat Dumnezeu drumul la AC. Am dormit în pantaloni lungi și cu pilota.
Am părăsit Andorra și ne-am îndreptat către Spania, sperând că vom lasă căldură toridă în spate. Prima oprire a fost Pamplona, unde am prins pregătirile pentru festivalul San Fermin. Ne-am îndreptat spre Ocean și către San Sebastian, oraș care ne-a rămas în suflet. Am plecat apoi spre Santiago de Compostela unde voiam neapărat să ajungem deoarece în urmă cu 2 ani tatăl meu a parcurs El Camino Frances, mergând pe jos 800 de km. Cumva pe tot parcursul Spaniei am urmărit indicatoarele traseului și am întâlnit mulți pelerini. Spre finalul drumului în Spania ne-am oprit la două dintre cele mai spectaculoase plaje pe care le-am văzut. Playa Itzurun Zumaia și Playa aș Catedrais. Aici am reușit să facem una dintre cele mai frumoae filmări cu drona și ne-am bucurat de niște locații Off camping impresionante.
Ne apropiam tot mai mult de Portugalia și deja ne indreptam spre jumătatea călătoriei, trecuse deja aproximativ o luna și aveam un sentiment pe care și acum îl avem când închidem ochii și rememorăm un moment din călătorie. Pe malul oceanului, doar noi și camperul, valuri imense și gândul că mai avem două luni de călătorit. Probabil până acum a fost cel mai frumos sentiment trăit.
Am intrat în Portugalia printr-un sătuc mic și automat am avut amândoi același feeling că parcă nu mai eram în Europa. Am plecat spre Porto, iar următoarea oprire mai lungă a fost în orășelul Peniche, la -9,5 grade longitudine Vestica. Cred că a rămas unul dintre locurile de suflet pentru noi. Nu suntem fani ai orașelor mari pe durate lungi de timp.
Apoi ne-am îndreptat către Sintra, unde am ținut neapărat să ajungem să vizităm. Am prins o vreme extrem diferită de cea din Franța, pot să zic că hainele de vara pe care le aveam cu noi au fost puțin cam subțirele. Temperatura care avea să se schimbe instant după 20 de km când am ajuns deja în Lisabona. Deja simțeam nevoia da evadăm din nou Off-camping, după câteva zile petrecute în orașele mari. Așa am ajuns la Sesimbra, am găsit al doilea cel mai frumos loc de dormit, la marginea orașului lângă un far. Am dormit acolo 3 nopți și nu ne mai lăsăm duși. Aici ne-am întâlnit și prima dată cu vântul puternic de pe ocean. Eram în camper dar ne simțeam ca pe barcă. Deja începuse seria de orașe cu litera S pe care și acum le încurcăm dar care sunt preferatele noastre: Sesimbra, Sines, Sagres. După Sagres, în Figueira, ne-am întâlnit cu cei care au făcut cumva că rolurile să se schimbe și să invidiem și noi pe cineva, nu doar cei de acasă pe noi. Un cuplu foarte simpatic din România care călătoreau cu rulotă timp de 6 luni!!! Îi invidiem și acum când noi am ajuns acasă și ei încă călătoresc.
Cu gândul că vom găși o apă mai caldă (oceanul avea aprox 17 grade atunci) am pornit spre Albufeira. Al nu știu câtelea loc din seria ‘’aici m-aș muta’’. Pentru a două oară am decis să petrecem câteva zile într-un camping doar pentru autorulote, care era foarte aproape de o plajă superbă, unde cel mai important a fost că am putut și eu să fac baie. Deja timpul se scurgea destul de repede. Chiar ne raportăm la perioada această că fiind cea care a trecut foarte repede în comparație cu prima luna.
Deja eram pe pilot automat. Aveam fiecare task-urile lui în camper, mergea totul atât de ușor și fără griji încât parcă nu ne mai aminteam că înainte am fi locuit altundeva.
Zillele se scurgeau și era timpul să ne întoarcem spre casă. Am lăsat Portugalia în urmă cu foarte mare regret. Considerăm că este țară perfectă pentru acest tip de călătorit. Îți oferă atât de multe locații spectaculoase de dormit în natură, oamenii sunt deosebit de calzi, temperatura e perfectă, mâncarea e bună. Chiar și faptul că ne-au furat una din bicilete în Portugalia nu ne face să ne pierdem entuziasmul și dorința de a reveni acolo pentru o perioada mult mai lungă.
Ne-am îndreptat spre sudul Spaniei cu mici opriri în locații pe care doream să le vizităm, dar nu am insistat pe un anumit traseu pentru că deja timpul era mai scurt și trebuia să ajungem în Croația pentru a ne întâlni cu părinții mei. Am vizitat Valencia, Costa Brava și ne-am îndreptat către Franța.
Pentru că nu ne-am putut abține am stat din nou 4 zile la Menton, dar deja în luna August era foarte aglomerat față de Iunie când fusesem noi prima dată și oarecum nu a avut același farmec. Totuși am fost surpsinsi să îi regăsim acolo pe foștii noștri vecini de campare. Franța am trecut-o repede în același stil, pe drumurile naționale și ne-am îndreptată spre Croația cu aceeași oprire la prietenii nostril din Italia, care ne așteptau cu multe povești.
În Croația am petrecut 5 zile lângă orașul Drvenik, de unde urma să luăm ferryboat-ul către insula Hvar și să ne întâlnim cu părinții mei.
Fără să ne dăm seama inițial, am încheiat vacanță noastră în același loc unde a luat naștere ideea de a pleca. În același camping, privind aceeași mare și cu gânduri și mai mari pentru anul viitor. Acum când totul s-a încheiat ne dăm seama de ce experiență am avut parte și câte lucruri am învățat și câte amintiri am câștigat. Am cunoscut oameni pe care putem să îi numim acum prieteni, am văzut locuri pe care dacă nu eram cu autorulota probabil nu ajungeam să le vedem vreo dată, am reușit după 20 de ani să mă dau din nou pe bicicletă și cel mai important lucru este că am realizat că poți să călătorești foarte mult dacă știi să îți gestionezi banii, poți trăiești fericit cu un frigider mic, fără internet la orice colț de stradă, fără stresul de a fi tot timpul într-un anumit tipar fie cel vestimentar sau financiar. Am parcurs aproximativ 10.000 de km și ne pare rău că nu am cerut 6 luni de CFS. Vrem să credem că acesta călătorie a fost doar ‘’fundația’’ următoarelor destinații.”
Foto: arhiva personala Ruxandra și Mihai
