Prima dată am fost foarte supărat pe vărul meu care mi-a spus că rulota este minunată când te duci la pește.
Minunată, pe dracu! Am băgat rulota-n râu, am așteptat ore în șir și nu a mușcat niciunul, măcar să tragă la cauciuc, la stopuri, la vreun șurubel, ceva…n-ai să vezi! Indignat, l-am sunat pe văru’ și am înțeles că trebuie să ai și undiță.
Am scos, cu greu, rulota din râu, vai de mama mea ce m-am chinuit până am reușit, am cumpărat o undiță și, deși supărat, intuind chinul ce avea să vină, am plecat iar la pește. Ca să fiu foarte sigur că nu-mi scapă nimic, am luat două undițe cu tot dichisul, plumb, plută, cârlige, momeală falsă, că d’aia vie mi-e cam teamă. Pentru a surprinde și mai mult peștii, înainte să bag iar rulota-n apă, am lăsat o undiță la vedere, pe masă și una am ascuns-o în spatele chiuvetei. Am plecat să mă plimb, dar, stupoare, nici acum nu era prins vreun pește, și-am scuturat undițele cât am putut. În cârligul celei de pe masă se prinsese doar un fulg, de la o pernă.
Pe drumul de întoarcere, am oprit la pescărie, am luat câțiva pești și i-am aruncat, unul câte unul, în sus, prinzându-i apoi cu agilitate. Nu pot să mint, așa că a trebuit să prind fiecare pește cu mâna mea. Vărul a râs de mine, fiindcă păstrasem peștii congelați, cu etichetă cu tot. Zice: băi, nu mușcă, se vede că la tine pur și simplu nu mușcă!
Dar lasă, că i-o coc și eu lui! Mi-am cumpărat un pitbull, îl cheamă Grevei, că era grevă în ziua aia și l-am pus în rulotă, ascuns după fotoliu. Când o să intre vărul, să vedem la cine zice el că nu mușcă!
Vă urez tuturor fir întins, mai ales dacă vreți să vedeți televiziune prin cablu!
Text: Răzvan Drăgoi
