La început rulota era forestier umanoidă, fiind, la rigoare, un coș de nuiele pus pe spate la un biet om ai cărui părinți fuseseră lipsiți de posibilitate, în toate sensurile. Apoi a evoluat sub formă de roabă de lemn, fără roți, că nu avusese nimeni timp să le inventeze. Moaamăăă, dar și când s-a inventat roata! Acum, roata de piatră a roabei făcea un melodios tranc-tranc, nu clasicul hodoronc-tronc, de pe vremea când n-avea așa-ceva. Pe urmă s-a inventat cea mai veche formă continuă de rulotă, carul cu boi, chestie care i-a plăcut așa mult omenirii, încât azi toți boii au un car.
Căruța, soția carului, era o rulotă cu tracțiune animală care de multe ori servea drept casă mobilă. Când cercetătorii britanici aflați prin căruțe au constatat că, în anumite condiții, se produce combinarea vectorială a atomilor de hidrogen și oxigen, în condiții specifice de presiune și catalizator, cu alte cuvinte, că plouă, ninge, chestii de-astea s-a născut coviltirul.
Coviltirul a dus la călătorii mai sigure, la înflorirea comerțului și la mărirea populației, căci și anume ce Doamne iartă-mă era să faci sub coviltir, dacă mergeai vreo câteva luni din punctul A în punctul B, hâțânat de mârțoagă? Și nici măcar nu era bine marcat punctul B. Bine, nici punctul G nu e cine știe ce marcat deci să nu fim cârcotași!
Apoi a apărut automobilul.
Automobilul este un mobil automat. Rulota devenise o necesitate în țările dezvoltate, pentru că acolo intrau doar câțiva inși într-o mașină, nu tot satul, ca la noi. De exemplu, un cetățean a fost oprit fiindcă ar fi călătorit însoțit de Popeasca, comuna sa natală. Rulota a fost o binefacere pentru masochiștii cărora nu le era suficient să stea cu familia acasă, mai voiau să o ia și în călătorii.
Urmează să vedem rulota zburătoare, teleportabilă, startreckă etc. Dar, până atunci, s-a inventat în România a mai tare rulotă din toate, aia invizibilă: Hai, care cumperi neferoasă, neamule?
Text: Răzvan Drăgoi
