Am pus dovleacul pe masă, că mi-era somn, na. Am băgat peste tot pânze de păianjen, adică am lăsat fix cum era.
M-am bărbierit cu briciul, nici Dracula n-a văzut ceva mai vampiresc, sper doar să nu-mi rămână semne. Am pregătit bomboane pentru copii, sunt nițel mai vechi, dar scrie clar: Best before 1979, deci după aia nu mai sunt așa de best, dar se pot mânca. Mai greu a fost să le desprind, a dracului mistrie s-a rupt de două ori. Cele care mișcau le-am mai lăsat, poate la anul se potolesc.
Am pus-o pe nevastă-mea să taie dovleacul și să facă o plăcintă, ceea ce ea a și făcut, deși abia a doua zi am realizat că io nu am nevastă și nici prietenă și habar n-am să fac plăcinte și deci, cine a făcut plăcinta, cine a mâncat-o pe toată….
Dar aceste întrebări erau mizilic, adevărata întrebare era cine mi-a băut damigeana de vin, când am fost singur toată noaptea și, legat de asta, de ce râde nenorocita de chiuvetă de mine?
Am scris pe rulotă numele meu pentru ziua aceasta: Vampirian Bivulgarul. Restul am scris în limba maghiară, pe care nu o cunosc, dar am vrut să par un_guru.
Pe la miezul nopții, vorbeam aproximativ toate limbile pământului. De-odată. Na, o dată pe an îi Halloweenul, mă, dacă simți românește, cum să nu sărbătoreșt?! Că dară țineți minte ce-or zis, la vremea lor, Burebista și cu Decebal despre Halloween. Că io și-acuma parcă-i aud: Barză, viezure, varză, mânz!
Text: Răzvan Drăgoi
