Site-ul RV Travel a deschis o rubrică dedicată poveștilor de călătorie cu RV-ul. Oricine dorește să publice o poveste despre aventurile cu autorulota sau rulota, să povestească despre experiențe, despre campinguri, despre locuri de vizitat este așteptat să ne scrie un email.
Astăzi publicăm povestea „haioșilor” care se descriu așa:
„Suntem Oana și Attila, mama și tata, cu progeniturule din dotare: David, Arun și Evan. Da, 3 băieți. Da, cei din urmă sunt gemeni. Da, aproape am luat-o razna. Oh, wait, uitasem de “fetița” familiei, cățelușa mai măricică, Blue.”
„De când avem rulota drumurile noastre sunt foarte lungi și pline de obiective de vizitat. Astfel că ne distrăm și nici nu e atât de obositor. Pentru vacanța din Grecia de anul acesta am ales ruta Bulgaria. Am decis să îi ofer un articol separat acestei țări pentru că avem prea multe poze frumoase și poate veți dori și voi să le arătați copiilor minunățile pe care le-am găsit în drumul nostru.
Chiar aproape de granița cu România, imediat după podul Calafat-Vidin este cetatea Baba Vida, în orășelul Vidin. Am ajuns noaptea și am dormit cu rulota exact lângă zidurile cetății. A doua zi am pornit în explorare. Biletul e foarte ieftin, personalul vorbește și românește, se acceptă și lei. Cetatea a fost peste așteptări. Foarte bine conservată, amplasată direct pe malul Dunării, adăpostește între zidurile sale urme încă vii ale sufletelor ce au trăit acolo. Pe timpul Imperiului Otoman a fost închisoare și se pot vedea pe pereții celulelor subterane însemne ale deținuților, sau camere de tortură, destul de înfricoșător dar fascinant. Scări abrupte în spirală duc spre partea superioară unde e totul deschis ca o terasă, cu iarba, turnuri de veghe și priveliște superbă. Atenție! Balustradele nu prea există, siguranța vizitatorilor este neglijată, dar asta poate fi și un beneficiu pentru că te poți strecura în toate cotloanele. Nu e niciun ghid sau supraveghetor. Copiilor le-a plăcut foarte mult și nu mai voiau să plece, ne întrebau într-una la ce folosea fiecare cameră.
Al doilea obiectiv l-am găsit din greșeală, cu ajutorul aplicației Park4Night. (Latitudine 41.4576, Longitudine 23.262501) Iarăși noapte, căutam un loc retras unde să dormim liniștiți și aplicația îmi spune că e o zonă cu lacuri termale sălbatice în apropiere. Say what? Am mers îndată acolo și dimineață când ne-am trezit am rămas uimiți de locul în care ajunsesem. Apa avea la izvor vreo 70 grade și se răcea apoi în lacuri până la 40 grade. Totul sălbatic și neamenajat. Era foarte interesant, oamenii veneau acolo pentru a se trata cu nămol și pentru a sta la murat în apa clocotită. Singurii care au deranjat zen-ul era o familie mare de rromi care au decis să facă baie cu săpun și să lase gunoaie în jur. Ne-am bucurat totuși că am bifat un astfel de loc care sigur ar merita o investiție bună.În drum spre Sofia găsiti încă o cetate, mult mai impresionantă, monumentală de-a dreptul, construită între o serie de formațiuni geologice foarte interesante: Belogradchik. Am ajuns iarăși pe întuneric, pe ploaie și ceață, cu 30km/h. Parcați lânga ziduri, așa cum ne-am obișnuit, a doua zi dimineață, pe răcoare, am pornit în explorare.
Prima parte a cetății nu este deosebită de altele, ziduri și un larg spațiu interior (fusese amplasată și o scenă pentru un concert), dar când urci treptele dintre stânci, în fața ta se desfășoară un peisaj de vis. Satul și pădurea, norii și stâncile ca niște ciuperci uriașe, e de-a dreptul fantastic. Poți să te cațări pe toate culmile, să vezi peisajul din toate unghiurile, asta dacă nu te temi de înălțimi prea tare sau de siguranța copiilor. Ei s-au descurcat de minune, ca niște căprițe. Și Blue a fost foarte fericită să alerge pe stânci și să miroasă aerul umed de ploaie. O surpriză nu tocmai plăcută am avut la plecare, în sat, când în mijlocul străzii am găsit o vulpe ce-și târâia picioarele din spate, semn că fusese călcată de o mașină. Nu am putut rezista și am coborât, am mobilizat mai mulți oameni (prin semne) și am reușit să o încredințăm, într-o cutie, unui domn inimos care a promis că o duce la veterinar. Am plecat cu inima strânsă dar înduioșată.Ultimul loc pe care vi-l recomandăm este aproape de Sofia, Golden Bridges, pe muntele Vitosha. Din nou Bulgaria ne-a surprins cu formațiuni de piatră minunate, mai bine zis un râu imens de bolovani uriași. Copiii au fost foarte încântați să se cațere iarăși, e chiar tentant dacă te pricepi la parkour. În jur am găsit multe tufe cu zmeură, iar ce ne-a surprins foarte tare a fost râul (de apă de această dată) ascuns care curgea sub acești bolovani. Nu se vedea dar îl auzeai și îi simțeai răcoarea. Zona e foarte interesantă pentru hiking, se poate ajunge și la o frumoasă cascadă, Boyana, dacă este timp și spirit de aventură.
De multe ori tranzităm Bulgaria fără să ne dăm seama că și aici sunt lucruri minunate de văzut, lucruri de care se vor bucura atât copiii cât și părinții și chiar cățeii. Aceste locuri merită vizitate. Vor face din drumul vostru o parte a vacanței, fără să fie obositor sau plictisitor.”
Text&foto: Oana și Attila Hajos – haiosii.ro