Autorulota se compune din mai multe părți.
Clasic vorbind este auto + rulota, asta fiind varianta simplă, chiar simplistă.
Dacă are vicii ascunse, este au + to + rulota!, deoarece ai să țipi când o să vezi facturile pentru reparații. Dacă viciile sunt la vedere, este aut + o + rulota!, adică nu o iei și gata!
Dacă vreu să ai una cu stil, atunci este autorul + ota, fiind mai mult o creație personală a ta decât a fabricantului.
După criteriul mărimii, autorulota poate fi mică, medie, mare sau băejnebun, ultima categorie fiind recomandată dacă, de exemplu, te-a făcut mama ta șeic.
Din perspectiva culorii, autorulotele sunt de culoarea A.R., adică albe și restul.
În ce privește propulsia, aceasta poate fi pe bază de motor sau prin metoda D-L-V, adică doar-la-vale.
După aparatura de la bord, autorulota poate fi de om normal, dă ciumeg, dă barosan sau dă fără număr, ultima fiind și educativă, deoarce poți învăța versuri de manele de la câteva zeci de metri, cu geamurile închise.
După criteriul mobilității, autorulota poate fi de tip merg pe unde vreau eu sau de tip noi de-aicea nu plecăm, a doua fiind fie una pentru vândut chestii direct din ea, fie pentru că ai avut bani de ea, dar n-au mai rămas și de combustibil, no, dar ni tu la ea, cât de faină îi!
Text: Razvan Drăgoi
