Știu. O să ziceți c-am înnebunit, că n-am ce căuta cu rulota pe mare, fie ea Marea Neagră sau Marea Britanie, că se scufundă șandramaua, că legea lui Arhimede e cam perimată și alte chestii din astea. Vă dau, parțial, dreptate. Până în Franța, te mai duci cum te duci, că, de la unguri încolo, dai de autostrăzi, dar cum treci în Anglia?
Asta-i dificil. Io prin tunel nu m-oi băga, că dară nu-s metrou de-ăla să mi se suie cine vrea în autorulotă! Na, mă vedeți pe mine zicând: Urmează stația Buckingham, cu peronul deasupra trapei?
Cu feribotul nici atât, am io o superstiție cu feritul botului, dar nu pot să v-o spun.
Aș putea să-mi fac o plută, dar vă dați seama câte sticle ar trebui să beau ca să iau plută suficientă pentru ditamai autorulota? Trec, doamne iartă-mă, în Iran sau cine știe pe unde după atâtea sticle!
Cu submarinul am încercat, dar vă dau o veste proastă: autorulota nu plutește, fir-ar ea să fie, nici dacă l-am pus pe Marin pe capotă!
Disperat, am încercat să trec cu autostopul, m-am pus pe plajă și făceam semne spre șosea, arătând spre mare: care mergi încoa? Unul n-a vrut, ai naibii burjui!
Și mai rău a fost când mi-a zis Marin că în Anglia, dacă ajungem, trebuie să circulăm cu volanul pe dreapta. M-am pus cu flexul pe el, l-am tăiat și l-am lipit cu niște superglue pe partea-ailaltă, să părem englezi. Nici vorbă să mai plece aia de pe loc!
Am trecut până la urmă cu tirul cu emigranți ilegali. Emigranții ne-au asigurat vaporul pe care am suit autorulota, tirul l-a asigurat paza de coastă engleză. Cu greu am reușit, cu multe declarații și intervenții să fim lăsați să intrăm în Marea Britanie. Acolo, cum am ajuns, am și intrat într-o cârciumă. Asta e, dacă nu suntem obișnuiți să circulăm ca la englezi, n-am văzut-o și-am intrat în ea. Păi cine-a pus cîrciuma-n drum?!
Text: Razvan Drăgoi
