Pe Monica și Ionuț îi urmăresc pe canalul de YouTube. Sunt un cuplu din București care iubesc să călătorească. De câțiva ani au un Westfalia cu care fac călătorii. În 11 martie anul acesta au plecat spre întepărtata Islanda pentru câteva luni. 

Am fost în Islanda acum doi ani (cu avionul cei drept), așa că urmăresc vlogurile lor cu mare plăcere și abia aștept să văd locuri noi pe care eu nu am avut timp să le descopăr.

Multă lume crede că acest gen de turism, cu camper-vanul sau autorulota este numai lapte și miere. Pe lângă peisajele de vis pe care le descoperi călătorind cu camper-vanul sau autorulota, trebuie să știți că pot apărea și aspecte mai puțin plăcute, de la grija pentru găsirea unui loc de campare, găsirea unui loc de deversare ape gri/negre, alimentare cu apă, până la spațiul limitat dintr-un camper, care pe termen lung poate creea discomfort.

Am stat de vorbă cu cei doi pentru a afla și partea „nevăzută” a călătoriei cu camper-vanului, partea mai puțin cunoscută a acestui gen de turism.

„Suntem un cuplu trecut de 40 de ani, din București. Călătorind, am descoperit pasiunea pentru natură; din 2013 am început să plecăm cu mașina și cortul, dar, de cele mai multe ori dormeam în mașină. Am călătorit 3 săptămâni în Finlanda în cea mai mică mașină în care se poate dormi: Honda Jazz și ne-am bucurat de fiecare clipă. În decembrie 2018 am cumparat camperul – pentru noi a fost o dezvoltare firească a ceea ce ne plăcea deja să facem. Anul trecut am făcut un canal YouTube în care arătăm locurile vizitate: https://youtube.com/c/CasaperotiWestfaliaAmundsen

Pentru noi, acest stil de a călători a evoluat de la sine și ni se potrivește. Acum 10 ani, însă, nu ne doream camper și nici nu ni s-ar fi potrivit unul. Oricât de frumos ne este prezentat “vanlife”-ul, el nu este varianta optimă pentru toată lumea, așa cum nu ne era nici nouă potrivit acum ceva timp.

Primul lucru la care trebuie să te gândești este cât de mult îți place să conduci. Scriem aceste rânduri din Islanda, unde suntem plecați de două luni și am condus deja peste 11.000 km sau 270 de ore – aceasta fiind jumătatea călătoriei. Apoi este important să poți dormi în ambianța naturii: dacă ne-am obișnuit cu bormașina vecinului de la bloc sau cu varianta sa rurală – motocositoarea, în natură, acolo unde vrem să petrecem nopțile în autorulotă, sunetele sunt diferite: de la vuietul vântului, la valurile mării, la clănțănitul repetitiv al unei păsări pe care nici nu ai șanse să o zărești dar care își apără feroce teritoriul (da, am pus ceva obidă aici!). Dacă nu te obișnuiești rapid cu sunetele noi, riști să ții un jurnal nocturn, pe ore, al diverselor evenimente nocturne care te-au ținut treaz.

În autorulotă noi ne pregătim singuri mâncarea – ba chiar ne facem singuri pâinea, gestionăm oalele, spalăm vasele. Puteți diminua gătitul și spălatul vaselor cumpărând mâncarea, farfurii și tacâmuri de unică folosință, etc., dar tot veți avea grija unei supe sau a unei cafele sau a unor pahare de vin lăsate cu o seară în urmă.

Ai avut vreodată vreo discuție despre cine și cât de des duce gunoiul? Ți-a mirosit vreodată urât în dreptul sacului de gunoi? Transpune asta într-un loc mic, în care, pe lângă “cine duce?” intervine și “unde ducem gunoiul?”

Gestiunea resturilor și a … dejecțiilor umane este mai complicată atunci când ești pe drum: pubelele de gunoi le găsești mai ușor în Grecia, mai greu în sudul Italiei iar în Japonia nu există. Toaletele chimice se pot goli în locuri care respectă reguli locale: în unele țări în orice wc, în altele numai în locurile special marcate… Asta nu pentru că cineva are plăcere să se joace cu nervii tăi, ci pentru că sistemele de canalizare și tratarea apei sunt diferite.

Baia de 1 oră și jumătate în cada plină sau presiunea apei la duș pot lipsi unora. În unele țări poți găsi ușor băi termale, în altele poți merge la piscină aproape în fiecare sat.

Un lucru pe care nu îl putem elimina este curățenia: noi facem curat de câteva ori pe zi – spațiul mic înseamnă că aceeași cantitate de fibre din haine, praf sau mizerie umple podeaua mult mai rapid. Tot spațiul mic te va împiedica să ai intimitate, așa că este indicat să te înțelegi foarte bine cu partenerul cu care pleci la drum: dacă ai nevoie de un moment al tău cu tine, cea mai bună variantă este o plimbare pe jos.

Dacă pleci obosit de la birou vineri, la ora 18, într-o vacanță cu obiective clare de vizitat nu îți recomandăm autorulota – riști să adormi la 150 km de casă într-o benzinărie și să faci doar o pătrime din lucrurile pe care le-ai fi făcut dacă plecai cu avionul și rezervai cazare, restul timpului fiind acaparat de condus și de sarcinile casnice pe care multă lume le evită în concediu. În Asia, de exemplu, ne trezeam la 5:50, la 6 luam micul dejun – care ne aștepta, cald, pe masă, la 6:20 plecam să ne echipăm, fără a avea grija vaselor iar la 6:30 eram în mașină / pe barcă – ambele conduse de cineva, fără nicio preocupare a noastră. În autorulotă lucrurile nu “se fac”, ci le facem noi.

Dacă însă pleci pentru mai mult timp, nu te grăbești, nu ai planuri stricte și vrei să descoperi locuri frumoase despre care ghidul turistic nu amintește, atunci încearcă! Poate acest mod de a călători ți se potrivește. Noi cu siguranță suntem într-o perioadă a vieții în care asta vrem să facem și asta ne aduce fericirea. Dorim fiecărui călător să aleagă ceea ce i se potrivește”.

Îi puteți urmări pe canalul de YouTube: https://youtube.com/c/CasaperotiWestfaliaAmundsen

Foto: arhiva personală Monica și Ionuț

RVTravel.eu – travel | motorhome | Romania

Turul Europei cu autorulota, timp de un an