După prima zi de Barcelona, am ajuns frânți acasă, la camper și după vreo 2 cerveze (bere în spaniolă) am picat lat în pat.

Peste zi au mai venit pe lângă noi încă câteva autorulote cu spanioli, alți italieni, nemți, belgieni, semn că pentru asemenea gen de turism, nu trebuie să mergi musai în camping. Am văzut în București, prin primăvară, în buricul târgului un campervan cu numere de Germania parcat în față la Ateneu. Observ că este un trend la proprietarii de autorulote din Europa să caute asemenea soluții de parcare pentru una – două nopți. Stai în orașe mari, cu tot confortul la îndemană, vizitezi orașul una – două zile, poți merge la restaurant să mănânci, să bei și apoi dormi liniștit în camper în oraș, cu costuri minime. Desigur, există costul cu combustibilul, cost care este mult mai mare decât dacă mergi cu avionul, dar și aici avantajul autorulotei este că pleci când vrei, nu depinzi de zboruri, de orar, de booking, de cazare. Sunt avantaje și dezavantaje la toate tipurile de turism, depinde de fiecare cum vrea să călătorescă. Eu am ales să călătoresc cu motorhome pentru că îmi place libertarea de mișcare și faptul că pot schimba în orice moment traseul, ruta, o pot scurta sau prelungi după bunul meu plac.

Dimineață ne trezim și în timp ce se pregătește micul dejun și cafeaua, ascult RockFM de Spania. La un moment dat realizatorul emisiunii, îl are invitat prin telefon pe „rokerul” Enrique Iglesias :))))) A, și am vazut foarte multe afișe prin oraș, afișe care anunțau toată vara numai concerte unul și unul. Recunosc că am fost un pic invidios pe spanioli, la ce artiști se perindă pe la ei.

Plecăm din nou să vizităm Barcelona, oraș care respiră Gaudi la orice pas. Punctul de pornire este Plaça de Catalunya, centrul Barcelonei.

Din multitudinea de obiective turistice, inevitabil ne oprim să vizităm Casa Batll0 – o cladire emblematică a Barcelonei, clădire care a fost construită în 1877 și remodelată de Antoni Gaudi între anii 1905 și 1907 pentru proprietar, industriașul Batllo. Clădirea care are mai multe etaje, mai este cunoscută sub numele de „Casa dels ossos” („Casa Oaselor”) iar exteriorul cât și interiorul au un aer organic, visceral, frumos, misterios.

La intrare primim câte un smartguide în care avem toate informațiile despre Casa Battlo și despre Gaudi. Smartguidul are realitate virtuală, astfel că putem vedea multe piese de mobilier, chiar și un foc la șemineu și animații fantasmagorice.

Străbatem casa. La etaj – apartamentul principal este un spațiu unic, desprins din basme, amețitor, incredibil, cu surprize și emoții, descopăr noi și noi forme. Gaudi detesta linia dreaptă iar asta se vede aici, în toată Casa Batllo nu vezi linie dreaptă.

Ajunși sus pe terasă vedem panorama Barcelonei iar la una din ieșirile balconului central de sus, un balcon de 2-3 persoane, mic, în formă de lalea, unde poți să intri să ți se facă fotografie.

Contra 12 euro, primesti un print 15×20 și accesul să îți descarci fotografia de pe site-ul casei Batllo 🙂

Următoarea oprire este Parcul Guell, o altă capodoperă semnată Gaudi. Parcul Guell este un parc cu o arhitectură deosebită, situat în partea superioară a colinei El Carmel departe de centrul tumultuos al orașului. Este o oază de liniște deasupra Barcelonei. A fost construit între anii 1900 – 1914 iar din 1984 face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Și aici stilul inconfundabil a lui Antoni Gaudi este prezent în tot parcul, parc care are o suprafață de peste 17 hectare.

Se cunoaște dorința Cataluniei de independență față de Spania drept dovadă, la aproape toate ferestrele erau asemenea steaguri, în toată Barcelona.

Decidem să vizităm Sagrada Familia, celebra biserică începută în 1882 și neterminată, tot opera lui Gaudi. Luam sightseeing bus și coborâm la Sagrada Familia, dar cei de la pază ne spun cu nonșalanță că bilete se mai găsesc doar pentru luni, și numai online (era joi când vroiam noi să vizităm)… Nu aveam ce face, așa că ne învârtim în jurul catedralei preț de vreo 90 minute, am admirat toate fațadele și decorațiunile de pe întreaga categrală. Am rămas profund impresionat de acestă operă de arta care se întindea în fața ochilor mei.

Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) și a Patimilor (spre vest). Fațada Nașterii – acestea celebrează nașterea lui Iisus. Este cunoscutǎ și sub denumirea de fațada Vieții sau a Bucuriei ori a Crăciunului, iar sculpturile de aici sunt inspirate din capitolele din Biblie referitoare la copilăria lui Iisus. Fațada Patimii este denumita așa după Patimile lui Iisus, respectiv, durerea, sacrificiul și moartea, acestea fiind reprezentate prin sculpturi dramatice pe această fațadă. Sursa: Wikipedia

Plecăm descumpăniți de la Sagrada Familia și ne îndreptăm către centru la Plaça de Catalunya. Am intrat pe La Rambla, celebra stradă din centrul Barcelonei, populară atât pentru turiști, cât și pentru localnici. Este o stradă pietonală, cu multe magazine și plină cu copaci, se întinde pe o distanță de 1,2 km și face legătura între Plaça de Catalunya cu Monumentul Christopher Columbus de la Port Vell. Atât în Plaça de Catalunya cât și pe La Rambla găsești tot felul de „comercianți” de culoare care își întind pe jos cearceafuri cu nimicuri ieftine.  De la poșete, ochelari, prosoape, tricouri, încălțăminte, ecident toate „de firmă”, te împiedici de ei la tot pasul.

La o terasă fix langă Plaça de Catalunya erau tomberoane pline cu gunoi iar celor de la terasă nici nu le păsa că la jumatate de metru era gunoiul…

Spre seară ne îndreptăm obosiți, dar fericiți către motorhome! De pe plaja de alături se auzea muzică destul de tare, am aflat că se făceau probe de sunet, a doua zi urmând să aibă loc un mare festival sau concert.

Am deschis o sticlă de vin și am mai stat la cateva vorbe cu vecinul neamț – cel cu Rimor – am mai povestit de una alta și pe la 00:00 ne-am retras fiecare în camperul lui.

VANgabond.eu – travel motorhome la drum hai-hui prin Europa, fără grija cazării!

Text, foto&video: VANgabond

Free camping la Playa La Garrofera, Valencia, Spania