Pentru că suntem cu casa după noi și orice casă are nevoie de „utilități”, și noi trebuie cam la trei zile să golim toaleta, apa gri și să umplem rezervorul cu apă pentru bucătărie și duș. La Barcelona cum zis, înainte de a pleca, facem toate aceste operațiuni în zona special amenajată din parcare.
Plecăm mai departe din Barcelona mai spre sud, pe coasta mediteraneană la 350 km spre Valencia. Înainte de a pleca din Barcelona aflu că pot merge pe autovia – este tot o autostradă ca și autopista, numai că nu se plătește taxa (peaje/toll). Doar dacă intri pe autopista plătești. De multe ori autovia merge paralel cu autopista și este la fel de bună. Intrăm pe autovia A7 care merge de-a lungul coastei și ne îndreptăm către Valencia.
Numele original în latină al orașului era „Valentia”, însemnând „vigoare”, „curaj”. În timpul imperiilor musulmane din Spania, era cunoscut drept بلنسية (Balansiya) în arabă.
Orașul a fost fondat de către romani în anul 137 î.Hr., pe situl unui fost oraș, pe râul Turia, râu ce era secat ca multe alte râuri mai ales din sudul Spaniei.
După aproape patru ore de condus, ajungem în Valencia și am căutat campare pe plajă. Vroiam liniște, relaxare, calm. Erau foarte multe parcări sau locuri unde se puteam parca cu motorhome peste noapte, aproape de plajă. După ce am văzut două asemenea locuri, care nu mi-au plăcut, am gasit Playa La Garrofera, un loc minunat. Este o parcare aproape pătrată, cu un duș, toaletă ecologică și coșuri de gunoi. Cost 0 euro. Drumul este asfaltat până la intrarea în parcare, așa că nu trebuie să îmi fac griji pentru casa din spate.
În parcare mai erau două campere, eu fiind al treilea, dar la o jumătate de oră după ce am sosit noi, a venit o familie de englezi cu patru copii, cu un camper transformat dintr-o dubă frigorifică. Până la 12 noaptea s-au stâns cam 10-11 campere în parcare.
Marea era la 20 de metri de parcare. Apa foarte caldă și temperatura de 26 de grade din aer, ne-au făcut să ne simțim extraordinar în această oază de liniște. Pe la ora opt seara, turiștii veniți la plajă își strangeau scăunelul și umbrela și plecau, lăsând locul pescarilor care soseau în valuri. Ziua stăteau localnicii sau turiștii la plajă iar noaptea veneau pescarii.
Noaptea mă prinde la masuță afară, cu o Frâncușă rece, cu luna plină pe cer, se auzeau doar valurile mării… pur și simplu nu aveam somn. Pe la 1:30 noaptea ne-am retras în autorulota în patul moale și confortabil din camper.
A doua zi în zori am ieșit cu cafeaua pe plaja goală, mai erau doar câțiva pescari. Printre ei și Sergio, un localnic care cred ca venise de curând. Am intrat în vorbă cu el despre pescuit și într-o engleză stâlcită mi-a povestit despre pasiunea lui, pescuitul. În jumatate de oră a prins trei pești dorada de vreo 20-30 cm și nu prea era încântat de ei că erau destul de mici după părerea lui.
În jurul orei zece, deja Sergio rămăsese singurul pescar și era înconjurat de turiștii veniți la plajă. Pe la zece jumatate, după ce a prins și un crab, îl văd că își strânge sculele și pleacă.
Noi ne-am continuat ziua de plajă pană pe la prâz când am pornit din nou la drum. Deja încolțise ideea să ajungem la Gibraltar!
Unul din avantajele călătoriei cu motorhome este că poți să pleci când vrei sau să schimbi direcția după bunul plac.
Epopeea Spania continuă!
Text, foto&video: RVTravel.eu – motorhome travel Romania
Călătoria cu motorhome în Spania, tot mai spre sud – Almeria
